Viața privită prin lentila virtuților

Aristotel credea că a fi bun înseamnă a practica douăsprezece virtuți cheie, creștinismul a susținut șapte. Stoicismul patru. Şi dacă ajungi să priveşti cu atenţie vei observa că orice mare religie de pe acest pământ şi orice text sacru are la bază o viaţă virtuoasă. Paradoxul este următorul: cu toţii ne dorim vieți mai bune, dar prea puțini dintre noi aleg să fie oameni mai buni. Pe măsură ce lumea noastră devine mai complexă și trebuie să ne confruntăm cu sute de micro alegeri morale într-o săptămână, aceste alegeri ne definesc ca oameni. Cine suntem este determinat de modul în care alegem să navigăm prin viaţă. Si daca alegerile noastre ne definesc, cum facem aceste alegeri? Ce ne influențează gândurile și acțiunile? Caracterul. Pentru că atunci când ştii cine eşti, care sunt valorile şi virtuţile tale, alegerile pe care le faci sunt uşoare. Nu trebuie să te gândeşti dacă să minţi sau să spui adevărul, nu trebuie să te gândeşti dacă să furi sau să fii cinstit, nu te gândeşti dacă să trădezi sau să fii loial, alegi sa faci ceea ce tu stii ca esti deja.